Evenimentele care s-au intamplat in ultima saptamana legate de Liga Studentilor Economisti m-au tulburat profund. Nu sunt omul care sa dea mancare presei, nici cel care sa raspunda la jigniri care afecteaza imaginea unei asociatii, pentru ca explicatii obiective au avut altii bunavointa sa ofere. Nu regret nimic, nu am gresit si pe ansamblu am avut doar de castigat din activitatea efectuata in cadrul Ligii Studentilor Economisti. Nu plec urechea la moralistii care judeca din afara, ei nu stiu sacrificiile facute in ultimii 2 ani pentru a ne ridica din anonimat alaturi de liga, fie ele materiale, morale sau personale. Imi pare rau ca va mai dura un timp pana cand alti studenti care treceau neobservati, cum eram eu si cum sunteti voi, vor avea parte de experienta autentica a ligii, pentru a simti anii de facultate. Dar, cine stia de World Trade Center pana sa fie daramat? Si se va ridica iar, mai impunator, in timp.
Cei care raman, dupa cum veti vedea si din videoclip, au 2 optiuni: ori se vor ridica precum o echipa, ori se vor pierde singuri prin studentie.
Un lucru stiu sigur, daca astazi, dupa 3 ani de facultate, ar fi sa imi numar prietenii, majoritatea sunt membri ai Ligii Studentilor Economisti.
…..”Ca de cand nu ne-am vazut multa vreme a trecut, si de cand m-am departat multa lume am umblat…”
Umblu pe strazile orasului ocupat si fara tinta. Am reusit sa imi fac asa un program ca nici nu stiu cand n-am ceva de facut si la final de zi nu de putine ori mi-a fost spus ca am nevoie de un pat si o perna in loc de iesit la vreo petrecere. Master, scoala de soferi, Cambridge, cursuri de franceza, sala, liga, ecdl in curand, lectiile de dans la care voi merge, toate imi fac ziua plina. Ca un robot pornesc in fieare dimineata si incerc sa fac atat de multe cat pot. Unde ma duc toate nici eu nu stiu, dar macar nu stau, nu mai ai senzatia ca trece timpul pe langa tine, ca te plictisesti.
Nu mai stiu daca am zis ca am fost pe stadion de curand, la meciul Poli Iasi-Farul Constanta. Pe gratis, altfel nici nu mergeam. Se merita de mers macar o data si cu plata. E cam frig totusi. Am avut ocazia sa merg la opera si nu m-am dus, trebuia sa merg, mai taiam ceva de pe lista. N-am avut compania pe care mi-o doream.
E asa de soare afara, ce grele imi sunt diminetile anul asta. Dimineata imi pare acum cel mai greu moment din zi. Se intinde peste viata mea, se aduna gandurile, mai stai, pana sa incepi ziua, se face amiaza si nu mai stii pe unde sa fugi mai repede sa faci ce ai de facut.
La franceza e mai bine dacat credeam. Suntem vreo 15, nu au venit toti, subiectele discutate sunt de actualitate, profesoara e bine pregatita si sunt cursanti pornind de la liceu, studenti pana la medici, profesori si adulti in toata firea care au venit doar ca sa isi innoiasca franceza.
.jpg)
