Suporter pan’ la moarte…

 

 

Prin cadere…

Umpleau o tribuna daca veneau la meci.

Romanii sunt suporteri adevarati. Isi risca si viata pentru echipa favorita.Intr-un fel, ii inteleg pentru ca si eu ma uitam la concerte din T17 de la 8 in anul 1 de facultate.

Poza este de AICI.

15. Ma ajunge Romania din urma

Oamenii care ma stiu au aflat pana acum ca nu sunt interesat de fotbal. Se intampla sa merg sa joc in Agronomie cu prietenii, sau sa merg la cate un meci cand merg si ei, dar merg ori pentru miscare ori pentru grup si distractie. Nu am nici o echipa favorita si nu stiu deloc cum e treaba cu campionate si alte de astea.

Am aflat si eu azi ca Romania a luat-o aseara  cu 5-0. Multi portughezi au fost la meci aici in Lisabona, unde a jucat Portugalia cu nu stiu cine.

In seara asta cand am mers la tenis, ca in fiecare seara, o jumate de ora, portughezii care sunt innebuniti dupa fotbal mi-au spus de Romania, si dupa aia vorbeau intre ei…el e din Romania…aia care au pierdut ieri cu 5-0.

E o batjocura fotbalul asta.

6.3. Fotbal

Azi, in prima zi din minivacanta de 3 zile, am fost sa joc fotbal. Soccer. Am mers cu un coleg de servici. Nu mi-am dat seama cat de selectiva e componenta echipelor pana am ajuns acolo. Toti care jucau erau marocani, eu eram singurul outsider. Au mai vrut sa participe la joc cativa jamaicani dar au fost refuzati imediat.

Desi e acelasi fotbal peste tot, am fost luat prin surprindere. In primul rand, s-a jucat pe iarba, nu pe sintetic, deci cu papuci fara crampoane nu poti sa alergi cum trebuie. Obosesti repede cand picioarele de afunda in iarba. S-a jucat pe latimea unui teren de fotbal american, portile fiind improvizate din butoaie puse la 2 metri, deci se forteaza jocul pe jos. Toti aveau echipament. Eu cum nu aveam nici nu puteam sa intru la minge cum trebuie, cand ei purtau crampoane si aveau tibiere. Jucau prin pase, nu  vezi individualism in stilul lor de a juca. Am jucat 6 la 6 vreo 2 ore si sunt foarte obosit. Nu jucau la timp ci la numarul de goluri.

A fost frumos. Duminica viitoare e randul lui Daniel.

Lectia de Leadership

Duminica, la fel ca in multe duminici de pana acum, am mers la deja traditionalul fotbal de weekend cu prietenii. Am mai scris eu cate ceva despre asta si cu alte ocazii. In fine, dupa ce am  dat examenul la engleza duminica dimineata, urcam cu neincredere Copoul. Ma gandeam sa il sun pe Cristi si sa ii spun ca nu mai vin la fotbal ca e ploaie. Dar, era dimineata si am zis ca poate pana la 6 se va opri.

In camera il intreb si pe Daniel ce facem. Ca sa il sune el pe Cristi. )  Ramane sa ne vedem la 6 si sa evaluam situatia la fata locului.

La 6 clar ca ploua din plin. Nu ajunsese toata lumea. Terenul era cam ca o balta. Bine, hai, jumate de teren. Deja faceam pe margine echipa care nu joaca pentru ca e ploaie. Ajunge si Cristi, spune 2 vorbe 3 minciuni, si incredibil, pe o vreme pe care nu iesi din casa nici sa cumperi de mancare, pe teren intra toti cei 17 jucatori, se face alegere si incepe jocul. Incredibil dom’le, ce poti sa mai zici. Ne-am intrat si noi grevistii in ritm si am jucat. In plus, recunosc ca a fost un joc frumos si ca imi pare bine  ca am ramas……Inca o dovada ca un singur om poate face diferenta.

Fotbal

Am ajuns si eu la cred ca al 3-lea joc de fotbal de anul acesta. Dupa o vreme mohorata intre 4 si 6, am inceput si noi sa jucam dupa 6. Si a venit si ploaia odata cu noi pe teren. A fost greu tare. Terenul era o balta mare. Lumea era leorca. Am jucat o ora. Nu se mai putea, noroc de o cearta la final care a inchis jocul. Nu mai joc pe asa ploaie nici gratis. Ce a fost frumos e ca ne-am intalnit aproape toti, mai mult asta era decat fotbal. Imi era dor sa aud comentariile hilare…