Drumuri la facultate

M-am plimbat zilele astea cand la facultare, cand cu dosarul pentru ambasada ca sa-l definitivez. O colega mi-a dat desteptarea. Eu trebuie sa predau licenta la secretariat saptamana viitoare. Fac la licenta de vreo 2 zile. Parca nu-mi dadeam seama ca trece timpul si se apropie data limita. Duminica am jucat biliard pana tarziu fara sa ma gandesc. Cred ca termin pana maine dimineata. Notele de subsol sunt o problema. Acum ca am continutul in linii mari, parca e mai greu sa-l cizelez. Nici nu stiu ce sa mai scot. Poate ma scoate din ceata maine profesorul.

Ies din facultate. Grabit, imi e foame, pun capu’n pamant si merg repede. Vreau sa-mi fac o salata. Daca nu ma striga nu o vedeam. A venit de la Bacau sa mai verifice niste note de subsol la licenta. ) (evident, pe langa alte treburi cu mult mai importante). A terminat facultatea de economie cu 10. Cu greu pot sa-mi inchipui cata munca si cate sacrificii pe plan social a insemnat. Tocilara? Sigur nu. Daca nu as considera ca e o persoana care se remarca din multime, prin inteligenta, prin principii, prin educatie si care intampina aceleasi dificultati in legatura cu finalul in cauza, n-as mai vorbi cu ea.

Nu neg concepte gen “nevinovat pana la proba contrarie ” sau “partea plina a paharului”, dar m-am obisnuit sa ma gandesc la situatiile mai putin favorabile…nu din pesimint, ci din spirit pe prevenire. Sunt un produs al educatiei primita prin camine studentesti. Nu am incredere in oameni, pun tot timpul in cumpana situatie in care cineva m-ar dezamagi, decat sa fiu luat prin surprindere.

Dar sunt si oameni care pun suflet. Imi zice =~”Acum c-am terminat profesorul V. nici nu ma mai cunoaste, nu mai raspunde la salut”. Vorbe spuse cu dezamagire. Eu nu m-am sinchisit niciodata de situatii de genul; e trist sa fii cel mai bun si sa nu ai recunoasterea pe care o meriti, chiar de e reprezentata de un “Buna ziua”. Pe cei ca el ii respect la fel cum ne respecta si ei pe noi, adica proFUND.

Absolvent

E joi. Ziua de dupa banchet. Ma duc pana la sala. Nu era nimeni. Plec in jumate de ora. Urc Copoul pe jos. Ajung pe “strada mea”. Merg. Din fata la magazin ma uit sa-mi vad geamul camerei. De un an, de fiecare data cand ajung in fata la magazin, ma uit sa-mi vad geamul. Azi nu-l recunosc. A dispaturut reperul dupa care il recunosteam. Vecinele mele tot anul au avut geamul liber, nu au tras jaluzelele niciodata. Acum erau trase. Nesemnificativ pentru multi, invizibil pentru toata lumea acest indiciu minor, dar eu, parca am simtit ca se prabuseste o lume intreaga in mine cand m-am uitat. Au plecat. Inseamna…….ca s-a terminat facultatea. Sentimentul de sfarseala, de pustiu, de gol al lumii in care traiesc, m-a coplesit. Pentru mine, nu sfarsitul banchetului, nu despartirea de colegi la 5AM, nu cursul festiv, nici unele din ele nu au dictat trecerea, ci geamul lor vesnic gol dupa care ma orientam in fiecare zi. Ultima ramasese cu o “galagie” de bagaje pe hol. Mi-am luat la revedere. Pana la usa mi s-au inlacrimat ochii.

As trage cu tunul sa sparg vidul. In rest, despre banchet, facultate, colegi, realizari, dezamagiri doar pot sa mai zic. Am ramas fara cuvinte.

Zbor, cu aripi frante
Rad, cu buze strambe
din cand in cand, in gand
mi-ajung din vant ei ,
am aripile frante de prietenii

dupa un an , dupa 2 ani , dupa 3 ani
dupa golani si bani
dupa mult timp peste un vid
ai strans nu mai multi anii
iti plangi soarta e dura partea
cand iti vezi in mana necastigatoare cartea
iti vine in minte , fara cuvinte
o fata de prieten pierduta in pareri de rau tardive
trebuia sa-l sun , trebuia sa-i spun poate mai am
o alta sansa dar e un alt final de drum
s-a intamplat , se va intampla mereu
si nopti preacum taciunele ,
spui as fi vrut sa fiu eu
ar fi de multe ori usor sa ierti
n-o faci si vezi valoarea doar atunci cand il pierzi
si pierzi odata , m-ai pierzi si a doua oara
te trezesti singur , ca un strain intr-o gara
pacat iti spui mereu in sinea ta
gara asta e pana la urma viata mea

ai intrat in casa mea pe fereastra
se intampla pe la 5 dimineata
te purtai ca si cum ne stiam de-o viata
ti-ai aprins un chistoc de pe masa
si spuneai cat de cald e afara
si ca stam pe aceeasi scara
am vorbit cat in luna si-n stele
mi-ai intrat chiar si-n visele mele
esti cum mine mereu , n-ai plecat
sufletul tau stie
PRIETENEEEEEEEEEEEEEEEE nu te-am uitat
nu te-am uitat , nuuu … nu te-am uitat !

imi numar prietenii in lipsa de la an la an
si cei mai buni imi par acum cei care nu-i mai am
satul de oamenii care vorbesc de pe patul de moarte
satul de mintii inchise care nu vor departe
lasate deoparte , plecate , departe sunt amintiri
nascute , facute , pierdute de mult , de multe despartiri
si n-ai putea sa spui intotdeauna : ” am ales eu “
pentru ca uneori alege dumnezeu
nici eu , nici tu , nici el , nici ea
poate n-ar vrea sa fie asa
si ma gandesc ca nu putea sa fie altcumva
atata timp cat nu va fi un pic de armonie
atata timp cat nu vor fi momente ci chiar prietenie
am inima sfasiata de coltii unui gand dureros
patata de sange , preacum camasa lui hristos
ma despart de prieteni zilnic , neintrerupt
tot ce se naste moare chiar de la inceput

“… sunt doar cuvïnte ” !

Despre tocilari

Citeam acum vreo 3 saptamani articole despre tocilari, scrie de cunoscuti de-ai mei. In mare, cam cate articole tot si atatea pareri. S-a scris pornind de la felul in care arata, cum se imbraca un tocilar, pana la cum se comporta. Eu personal, am trecut prin toate etapele. In gimnaziu, s-a intamplat sa fiu numit tocilar. Nu eram asociat by defaut drept tocilar, dar cateodata mai venea intepatura. La varsta aia oricum nu prea conta cand auzeam replici de astea. In liceu am fost coleg de banca 4 ani cu elevul care a terminat liceul cu media 10. Da, colegul meu de banca nu a avut tot liceul nici o medie de 9. Si am stat in banca cu el din nimereala, era singur in banca atunci cand am intrat in clasa si mie imi placea sa stau in banca a 2a. La facultate, am cunoscut ceva lume care are note mari, sau chiar 10 la toate.

La un momemt dat tocilarul e asociat cu notele mari. Indiferent, cel care ia note mari, va fi numit tocilar, de cineva. Inevitabil. Tocilar nu este nimeni, tocilar poti doar sa devii. Devii datorita cerintelor profesorior, undeva pe la gimnaziu, spre liceu, sa memorezi comentarii intregi, sa inveti pe de rost probleme de mate pentru ca da din ele la lucrare. Profesorii ii creeaza de cele mai multe ori.

Eu consider tocilar, persoana, care din motive obiective, este nevoit sa acorde mult timp memoratului mot-a-mot a textelor. Motivele obiective sunt lipsa capacitatii de sinteza, lipsa creativitatii. Sunt persoane care nu sunt capabile sa reproduca un text cu cuvintele lor, iar pentru a compensa, muncesc foarte mult si memoreaza, de multe ori cu deficiente in intelegerea a ceea ce memoreaza. Eu nu am cunoscut asemenea persoane care sa ajunga sa faca fata pana la facultate. De obicei, pe cine nu il ajuta capul, il ajunge momentul cand volumul de informatii depaseste capacitatea de memorare, sau nivelul de intelegere si este invins, are note mici, scapa de statutul de tocilar.

Faptul ca cineva sta toata ziua si invata, il face iar tocilar. Dar, de multe ori, nu tine de alegerea lui, ci de felul in care a fost crescut. Fiecare isi alege calea lui, daca omul vrea sa invete, si il ajuta si capul, tot respectul.

Eu mai intep lumea, ii mai fac tocilari, pe cine stiu ca au note mari, dar in gluma. Poate gresesc, poate din cauza mea cineva s-ar descuraja, s-ar simti marginalizat(a). Imi aduc aminte ca vroiam sa fiu bun, sa ma afirm,  prin scoala. Facultatea m-a lamuri repede. Eu stiu, ca daca vreau, cu conditia sa invat zilnic, temeinic, eu pot sa am peste 9,5 la nivelul acestei facultati. Si atunci, m-ar face asta bun?? In ochii altora poate da, dar nu si in ai mei. Ce imi doream eu nu era sa fiu cel bun dintre cei medii. Admir cand vad pe cineva care este bun pentru ca e superior intelectual, nu pentru ca munceste zilnic sa fie bun. Si am cunoscut cateva persoane de astea.

Chiar si asa, mai e vorba: “ce=ai facut in facultate” si daca ai invatat , si ai note mari raspunzi “am invatat”. N-as da tot timpul meu liber pe care l-am avut in facultate si de care am profitat cum am putut pe un 9,5 -10 si izolare 3 ani. Ma multumesc si cu 8 meu umil.