Marire la retele

Am mers azi sa dau un examen de marire la disciplina retele. Am luat nota mica la examen. Diferenta dintre 10 si 5 aici consta intr-un rand bine scris, ca teoria o stie aproape toata lumea, ba chiar unii cu 10 nici pe aia nu o stiu. Sa zicem ca nu am scris bine linia data trecuta.

Azi la marire au venit vreo 30 de oameni din care doar 5 au fost acceptati in examen(cei care au fost absenti data trecuta), restul am fost trimisi acasa deoarece la aceasta disciplina evaluarea e trecuta ca fiind “proiect” si nu se poate mari nota din examen. In fine, daca eram anuntat de la inceput depuneam un efort mai mare cand trebuia, sau aveam grija sa nu ma prezint si sa il dau in restanta. Dar surpriza a venit in ultima clipa si am ramas cu niste note mici multi dintre noi.

Cel mai mult ma deranjeaza lipsa de informare pentru ca eu azi am butonat 6 ore cu tot cu pauze la configurat routere, switch-uri si hosturi.  Timp care putea fi folosit si pentru ceva presant, nu pentru imbunatatirea culturii generale.

Record la Botosani

Astazi 30 octombrie 2008 la Politia rutiera din Botosani a fost stabilit un nou record. Un candidat a reusit sa fie respins la proba teoretica pentru permisul de conducere, consecutiv, la 3 categorii.

Candidatul am fost eu. …….Mai e nevoie si de din astea ca sa te trezesti…..Daca ar fi costat mai putin. :-<

Minim.

2 in 1

Maine va fi o zi pe care probabil o voi tine minte drept ceva bun de povestit. Datorita faptului ca fac 2 specializari maine voi avea 2 examene, cate unul pentru fiecare specializare. Probabil s-au gandit ca si asa cele mai multe examene sunt degeaba, ce naiba, hai sa-i mai punem sa dea cate 2 pe zi, ca sa se termine mai repede. Nu ma plang, trece si ziua de maine, cu succes sper. Nu e chiar ceva la care ar trebui sa apelez la “tom cruise” skills.

Ce ma enerveaza e ca din cauza aglomeratiei, stresului, finalului de an, incep iar sa imi pierd lucrurile. Uit pe unde apuc, pantaloni scurti, cate un tricou. Clar ca dupa educatia romaneasca, chiar intr-un mediu academic, e imposibil sa mai gasesti ceva daca l-ai uitat pe acolo. Si stiu reactia celor pe care ii intrebi, in loc sa zica, cum se poate sa se fure chiar asa, ei te blameaza ca ai uitat tu sa-ti iei ce era al tau. Principalul vinovat sunt eu, pentru ca sunt neatent , dar nu e peste tot asa.

Imi aduc aminte ca in SUA, oamenii vedeau ca pe o realizare daca gaseau un bun pierdut si il inapoiau titularului. Vedeai in ochii lor o bucurie de om sincer si corect. Nu e ceva ce tine de educatia personala, as zice ca pe cei mai multi nu parintii i-au obisnuit sa-si insuseasca bunurile altora, ba din contra; societatea i-a educat astfel. Am ramas blocat cand am vazut ca dupa o noapte de baut bere la 50c halba, la “THE Clamb”, a doua zi dimineata, cineva a venit cu portofelul unei colege in care erau aproximativ 400 USD, carduri, acte si l-a lasat la managerul nostru. Avea si ecusonul de la servici in portofel. Persoana care l-a returnat a zis ca l-a gasit pe plaja, si s-a asigurat foarte bine cu privire la identitatea fetei, daca ea lucreaza acolo, si cui a lasat portofelul. As baga mana in foc ca nici nu s-a gandit sa ia banii si sa-l arunce. Si eu as fi facut la fel, l-as fi dat inapoi, ca stiu cum e sa pierzi lucruri, dar primul gand, ar fi fost cel cu care am fost binecuvantati de societatea romaneasca.

Ca opozitie la aceasta intamplare, un caz similar, un portofel cu o suma frumusica de bani, gasit la un parc de distractii, tot in SUA. Gasitorul, il da unui angajat al parcului, care inainte sa anunte pe proprietar prin sistemul audio al parcului, ii “racoreste” portofelul. Posesorul portofelului cheama politia, politia cheama pe cel care a gasit portofelul. Banii erau in buzunarul angajatului, a fost prins repede. Angajatul era roman, venit legal, cu program pentru studenti.

C’est la vie

Melodie veche, de la ACE OF BASE. Asa ca pt 21 ani. Trece si sesiunea asta. De acum, sa vedem cum se termina, mai am o evaluare pe parcurs, la care parca am ramas fara vointa, vreau sa iau masuri, dar cu cat vreau mai mult, cu atat parca ma indepartez mai tare. Examenele trec, chiar de o fi de vreo restanta, tot formalitate ramane. Imi pare grozav de bine ca se termina etapa asta, facultatea, chiar daca exista posibilitatea ca la master sa fie ceva tot apropiat de stilul asta de viata. Dar vor fi si schimbari.

Ascultam azi un radio. Ma gandeam la plaje nesfarsite, ape albastre, vaporase albe in zare, pescarusi uriasi, cat o gaina mare, cel mai fin nisip pe care ai calcat vreodata, apa calda de sfarsit de august, briza oceanului si sandwich-ul mancat dimineata. Ce frumos era. S-ar putea repeta.

Un prieten ma intrerupe, vrea sa adaug ceva la blogroll, e ok. Intru sa mai citesc cate ceva. E despre programul Work&Travel. Mai un sfat, mai o gluma, obiectiv vs. relativ, hhmm… Pt mine s-a meritat. Si pentru oricine e, sau vrea sa fie cu picioarele pe pamanat, se merita.

Vreau sa merg iar la vara, daca o sa se poata, sper. Ce am vazut azi e altceva. Legat de un program similar, mai putin restrictiv, de mai lunga durata, vreo 9 luni. Ce bine arata, e in Miami, la un teren de golf, de fapt , resort, cum ii spun ei, care ofera de toate, de la cazare, restaurante, activitati de petrecut timpul liber etc.etc…  Si golf, si plaje, si restaurant, si vara eterna din Miami, parca e un program facut pt mine. As pleca si in noaptea asta.    Dar ….pana la urma…… care e finalitatea?

Examen

Am dat luni un examen la o disciplia legata de finante publice. A fost dificil din cauza timpului scurt si a dimensiunii lucrarii, subiectele abordau o plaja intinsa de chestiuni din domeniu, despre care se pot scrie multe pagini……daca stii ce sa scrii. A fost o evaluare mai speciala, deoarece, datorita complexitatii disciplinei am avut subiectele de examen de la inceput de semestru(chiar daca erau cuprinsul cartii spus cu alte cuvinte) si notele s-au spus fata in fata cu profesorul de curs, pentru fiecare student in parte. Si la finante suntem vreo 400.

Acum, nu stiu, nu aveam un presentiment bun in legatura cu teza mea, stiam ca am scris la fiecare subiect, si am scris pe cerinta, dar vazand cum altii au scris mult mai mult decat mine, am crezut ca sansele mele s-au dus.

La usa respectivului profesor, coada era mare, se intra alfabetic, lumea iesea “plangand” de bucurie, la un 5 sau 6, iar daca picau………..Datorita diferentei mari , de luni pana joi, am avut destul timp sa ma pregatesc moral pentru un esec. Stiam ca pot sa dau o lucrare cu mult mai completa si nu ma speria ideea sa-l dau in restanta. Cand am iesit din cabinet, cu nota 6, la cat de detasat, nepasator eram, colegii nu si-au dat seama daca am luat sau nu. Parca imi pare rau ca nu pot sa ma strezes ca ei, sa nu dorm noaptea, sa-mi mananc unghiile in fata usii, sa imi stresez toti cunoscutii cu problema mea, ca mai apoi, dupa un raspuns pozitiv, sa ma pot bucura de parca am schimbat lumea cu realizarea mea.

Ei ma intreaba: “Esti fericit c-ai trecut, nu?” Hhmmmm……Daca e sa raspund tip grila prin anulare de raspunsuri gresite…..da…..sunt fericit…..Nu cred ca as fi fost mai bine daca picam examenul, in nici un caz.

In toti astia 3 ani de facultate, un singur examen m-a invins pe drept…..Dar am reusit la restanta……La Finante mai e pana reusesc ei sa introduca in planul de studiu ceva de o complexitate similara.