.jpg)
E joi. Ziua de dupa banchet. Ma duc pana la sala. Nu era nimeni. Plec in jumate de ora. Urc Copoul pe jos. Ajung pe “strada mea”. Merg. Din fata la magazin ma uit sa-mi vad geamul camerei. De un an, de fiecare data cand ajung in fata la magazin, ma uit sa-mi vad geamul. Azi nu-l recunosc. A dispaturut reperul dupa care il recunosteam. Vecinele mele tot anul au avut geamul liber, nu au tras jaluzelele niciodata. Acum erau trase. Nesemnificativ pentru multi, invizibil pentru toata lumea acest indiciu minor, dar eu, parca am simtit ca se prabuseste o lume intreaga in mine cand m-am uitat. Au plecat. Inseamna…….ca s-a terminat facultatea. Sentimentul de sfarseala, de pustiu, de gol al lumii in care traiesc, m-a coplesit. Pentru mine, nu sfarsitul banchetului, nu despartirea de colegi la 5AM, nu cursul festiv, nici unele din ele nu au dictat trecerea, ci geamul lor vesnic gol dupa care ma orientam in fiecare zi. Ultima ramasese cu o “galagie” de bagaje pe hol. Mi-am luat la revedere. Pana la usa mi s-au inlacrimat ochii.
As trage cu tunul sa sparg vidul. In rest, despre banchet, facultate, colegi, realizari, dezamagiri doar pot sa mai zic. Am ramas fara cuvinte.
Zbor, cu aripi frante
Rad, cu buze strambe
din cand in cand, in gand
mi-ajung din vant ei ,
am aripile frante de prietenii
dupa un an , dupa 2 ani , dupa 3 ani
dupa golani si bani
dupa mult timp peste un vid
ai strans nu mai multi anii
iti plangi soarta e dura partea
cand iti vezi in mana necastigatoare cartea
iti vine in minte , fara cuvinte
o fata de prieten pierduta in pareri de rau tardive
trebuia sa-l sun , trebuia sa-i spun poate mai am
o alta sansa dar e un alt final de drum
s-a intamplat , se va intampla mereu
si nopti preacum taciunele ,
spui as fi vrut sa fiu eu
ar fi de multe ori usor sa ierti
n-o faci si vezi valoarea doar atunci cand il pierzi
si pierzi odata , m-ai pierzi si a doua oara
te trezesti singur , ca un strain intr-o gara
pacat iti spui mereu in sinea ta
gara asta e pana la urma viata mea
ai intrat in casa mea pe fereastra
se intampla pe la 5 dimineata
te purtai ca si cum ne stiam de-o viata
ti-ai aprins un chistoc de pe masa
si spuneai cat de cald e afara
si ca stam pe aceeasi scara
am vorbit cat in luna si-n stele
mi-ai intrat chiar si-n visele mele
esti cum mine mereu , n-ai plecat
sufletul tau stie
PRIETENEEEEEEEEEEEEEEEE nu te-am uitat
nu te-am uitat , nuuu … nu te-am uitat !
imi numar prietenii in lipsa de la an la an
si cei mai buni imi par acum cei care nu-i mai am
satul de oamenii care vorbesc de pe patul de moarte
satul de mintii inchise care nu vor departe
lasate deoparte , plecate , departe sunt amintiri
nascute , facute , pierdute de mult , de multe despartiri
si n-ai putea sa spui intotdeauna : ” am ales eu “
pentru ca uneori alege dumnezeu
nici eu , nici tu , nici el , nici ea
poate n-ar vrea sa fie asa
si ma gandesc ca nu putea sa fie altcumva
atata timp cat nu va fi un pic de armonie
atata timp cat nu vor fi momente ci chiar prietenie
am inima sfasiata de coltii unui gand dureros
patata de sange , preacum camasa lui hristos
ma despart de prieteni zilnic , neintrerupt
tot ce se naste moare chiar de la inceput
“… sunt doar cuvïnte ” !
