MUNCEL

In cele mai grele momente, eu am fost lumina celor multi.

USA TESTIMONIAL

“……..-Am putea sa ramanem aici! spuse ea cu jumatate de gura.
-Nu e o optiune pentru nici unul dintre noi, raspunde el.
-Acasa eu am pe altcineva…. si pleca subit capul.
-Eu aici am avut totul, replica el si pleca…..Socant si inexplicabil simtea cum totul se imprastie in jur, dupa ce a fost perfect.
……..”

Sute si mii de mile de autostrada ii trec prin fata ochilor. New York, Boston, Niagara, Atlantic City,Yellowstone, Ocean city, Hampton. Le simte pe toate de parca ar fi crestate pe el. Nu isi mai gaseste locul. A plecat dintr-un camin de studenti, dintr-un oras in care distanta se masoara in minute de mers. Aici a numarat in zeci de prieteni, in sute si mii de dolari, in locuri in care s-a simtit celebru.
Se uita pe harta…Unde va merge la vara? Sa plec spre Miami sau spre California?? Sinele suna apasat. Drumul spre Boston e mai lung ca niciodata. Nu mai aude muzica din casti, ci doar zvacnirea interioara. Inchide ochii si vede Times Square-ul inca o data, ca atunci, prima data acum 2 ani, plin de viata si miscare, priveste iar intreg New York-ul de pe Empire State Building, simte ca ar fi in stare sa zboare daca ar sari de acolo, campiile nesfarsite din Maryland  il odihnesc, plaja de la capatul lor numita Ocean City ii da fiori, fiorii primei veri in SUA, picaturi reci de transpiratie il duc cu gandul la Niagara si pelerina lor de ploaie caraghioasa, frana brusca in fata elanului din Yellowstone  il face sa tresara, face iar primii pasi in Trump Marina Casino in Atlantic City si se simte ca De Niro, simte dragostea din el si revede locul unde a gasit-o, Hampton.
….

Autostrada impunatoare ii provoaca ameteala. Vantul care bate cu putere prin geam il trezeste din reverie. Coboara si intra in aeroport. Din difuzoare se aude :
“-Welcome to LOGAN International Airport. Flight 6177 on route Boston-London-Bucharest is to depart at gate 3. All passenger are welcome to come on board…….”
In mintea lui vede un judecator care bate apasat cu ciocanul sau de lemn, ca atunci cand se da sentinta. Ochii I se inlacrimeaza, respira adanc, isi aminteste si constientizeaza ca acum nu mai poate face nimic….Decat sa astepta iar pana la vara….inca o vara in SUA.

Plec in America

Asculta aici —>> Mircea Rusu – Mama plec In America

Mircea Rusu Band – Plec in America

I:
Am facut o scoala, nici macar nasoala
N-aveam nici un gand sa plec
Am votat schimbare cu nadejde mare
Si-am calcat si eu pe bec
Tot ce-i stramb e drept, ce sa mai astept
Treaba-i naspa rau de tot
Ma sufoc, n-am aer
M-au luat de fraier
Am fost bun numai de vot

Refren:
Mama plec in America
Astazi mi-am facut valiza
Mama plec in America
Roaga-te sa-mi iasa viza
Mama plec in America
Si-o sa-mi fie dor de tine
Mama plec in America
Ciorba asta nu-i de mine

II:
Mi se trece viata
Pamantie-i fatza de nivelul meu de trai
Vor avea de toate si pe saturate
Cand ajung romanii-n rai
Doamne cat bla, bla ce mai tra, la, la
Ce mai ciorba de bufet
Mai bine spal vase, varuiesc la case
Decat tot acest infern

Rezultat

Ce sa zic? Fiecare cu sansa lui. Pacat ca iesise presedintele din sala pentru ca mergea altfel treaba cu el.

Dar, gandindu-ma la calitatea lucrarii pe care le-am supus -o evaluarii, la timpul acordat realizarii lucrarii si la lipsa studierii obiectelor pregatitoare pentru aceasta tema datorita specializarii complementare, nu pot sa nu ma declar multumit. Sunt multumit, nu atat de mult de rezultat cat de semnificatia pe care o are ca final de etapa din viata.

De ce trece asa de repede?

In sfarsit momentul visat…licenta depusa la facultate. Dupa ce am stat la coada vreo ora jumate, mi-am predat “creatia”. Dupa aia mi-am dat seama cat de ocupat sunt si ca mai trebuie si sustinuta saptamana viitoare. Sper la o programare mai pe final de saptamana ca sa am timp sa aprofundez continutul lucrarii.

Cat despre plecatul in SUA…..sunt vaccinat si cu acte in regula, bilet cumparat si bagajul facut.

Aseara a avut loc un eveniment care va ramane in memoria studentilor de la Info Ec promotia 2008. Anume, meciul de fotbal cu profesorii. Atmosfera destinsa, glume , simulari, blaturi…cartonase….o seara deosebita. Dupa ce am fost anuntati ca acest meci trebuie sa ajunga la un rezultat nul(egal)…si ca daca vor fi puncte in plus de partea noastra vor fi scazute de la licenta…am decis sa ii lasam sa ne egaleze, dar s-a ajuns la situatia sa nu ii mai putem ajunge. Am fost invinsi cu 6-4. Diferenta de 2 puncte o vor da ei la licenta.

Dupa meci a fost si mai bine…profesorii au facut cinste la CUI, s-a baut, s-a dansat …ghinionul celor care au plecat.

Pe parcursul elaborarii/definitivarii lucrarii de licenta am fost la o aniversate. Asta Marti. Petrecere studenteasca in stil puskin. Nici nu mai stiam cu cine sa dansez. Nu, nu eram sub influenta, dar erau momente cand eram singurul la dans cu fetele. Restul, ori obositi ori lemn. Chiar a venit la momentul potrivit aniversarea.

Diseara sarbatorim predarea lucrarilor de licenta in Sky/sau pe drum pe ambasada pentru unii. Sper ca in ambele cazuri situatia se va solutiona de la favorabil in sus.

Nu-mi place “sa dau pagina mai departe”, prefer sa o rup…

Printre sprinturi la licenta, dosare de ambasada, am reusit si eu sa dorm bine zilele astea. Am fost vineri la ambasada si am luat viza. Ceva mai greu decat anul trecut, te tine de vorba mai mult daca esti in an terminal, dar pana la urma nu au avut ce face decat sa-mi dea. N-am ce sa fac daca eu sunt o persoana credibila. Si asa, se pare la ca peste vreo 3 saptamani sunt din nou in avion. Cum zicea un coleg, ajungi sa nu mai ai emotii la ambasada, daca ai mai fost, ai felul acela de a fi, care iti spune ca iei(daca stii ca ai o situatie scolara buna).

La ambasada ce te doboara e drumul. Dupa 13 ore de mers cu trenul, cam atat ia un dus intors de la Bucuresti, cu greu am mai rezistat cand am ajuns la Iasi la un concert Directia5 si la o bere in Canabis.

Drumuri la facultate

M-am plimbat zilele astea cand la facultare, cand cu dosarul pentru ambasada ca sa-l definitivez. O colega mi-a dat desteptarea. Eu trebuie sa predau licenta la secretariat saptamana viitoare. Fac la licenta de vreo 2 zile. Parca nu-mi dadeam seama ca trece timpul si se apropie data limita. Duminica am jucat biliard pana tarziu fara sa ma gandesc. Cred ca termin pana maine dimineata. Notele de subsol sunt o problema. Acum ca am continutul in linii mari, parca e mai greu sa-l cizelez. Nici nu stiu ce sa mai scot. Poate ma scoate din ceata maine profesorul.

Ies din facultate. Grabit, imi e foame, pun capu’n pamant si merg repede. Vreau sa-mi fac o salata. Daca nu ma striga nu o vedeam. A venit de la Bacau sa mai verifice niste note de subsol la licenta. ) (evident, pe langa alte treburi cu mult mai importante). A terminat facultatea de economie cu 10. Cu greu pot sa-mi inchipui cata munca si cate sacrificii pe plan social a insemnat. Tocilara? Sigur nu. Daca nu as considera ca e o persoana care se remarca din multime, prin inteligenta, prin principii, prin educatie si care intampina aceleasi dificultati in legatura cu finalul in cauza, n-as mai vorbi cu ea.

Nu neg concepte gen “nevinovat pana la proba contrarie ” sau “partea plina a paharului”, dar m-am obisnuit sa ma gandesc la situatiile mai putin favorabile…nu din pesimint, ci din spirit pe prevenire. Sunt un produs al educatiei primita prin camine studentesti. Nu am incredere in oameni, pun tot timpul in cumpana situatie in care cineva m-ar dezamagi, decat sa fiu luat prin surprindere.

Dar sunt si oameni care pun suflet. Imi zice =~”Acum c-am terminat profesorul V. nici nu ma mai cunoaste, nu mai raspunde la salut”. Vorbe spuse cu dezamagire. Eu nu m-am sinchisit niciodata de situatii de genul; e trist sa fii cel mai bun si sa nu ai recunoasterea pe care o meriti, chiar de e reprezentata de un “Buna ziua”. Pe cei ca el ii respect la fel cum ne respecta si ei pe noi, adica proFUND.

Absolvent

E joi. Ziua de dupa banchet. Ma duc pana la sala. Nu era nimeni. Plec in jumate de ora. Urc Copoul pe jos. Ajung pe “strada mea”. Merg. Din fata la magazin ma uit sa-mi vad geamul camerei. De un an, de fiecare data cand ajung in fata la magazin, ma uit sa-mi vad geamul. Azi nu-l recunosc. A dispaturut reperul dupa care il recunosteam. Vecinele mele tot anul au avut geamul liber, nu au tras jaluzelele niciodata. Acum erau trase. Nesemnificativ pentru multi, invizibil pentru toata lumea acest indiciu minor, dar eu, parca am simtit ca se prabuseste o lume intreaga in mine cand m-am uitat. Au plecat. Inseamna…….ca s-a terminat facultatea. Sentimentul de sfarseala, de pustiu, de gol al lumii in care traiesc, m-a coplesit. Pentru mine, nu sfarsitul banchetului, nu despartirea de colegi la 5AM, nu cursul festiv, nici unele din ele nu au dictat trecerea, ci geamul lor vesnic gol dupa care ma orientam in fiecare zi. Ultima ramasese cu o “galagie” de bagaje pe hol. Mi-am luat la revedere. Pana la usa mi s-au inlacrimat ochii.

As trage cu tunul sa sparg vidul. In rest, despre banchet, facultate, colegi, realizari, dezamagiri doar pot sa mai zic. Am ramas fara cuvinte.

Zbor, cu aripi frante
Rad, cu buze strambe
din cand in cand, in gand
mi-ajung din vant ei ,
am aripile frante de prietenii

dupa un an , dupa 2 ani , dupa 3 ani
dupa golani si bani
dupa mult timp peste un vid
ai strans nu mai multi anii
iti plangi soarta e dura partea
cand iti vezi in mana necastigatoare cartea
iti vine in minte , fara cuvinte
o fata de prieten pierduta in pareri de rau tardive
trebuia sa-l sun , trebuia sa-i spun poate mai am
o alta sansa dar e un alt final de drum
s-a intamplat , se va intampla mereu
si nopti preacum taciunele ,
spui as fi vrut sa fiu eu
ar fi de multe ori usor sa ierti
n-o faci si vezi valoarea doar atunci cand il pierzi
si pierzi odata , m-ai pierzi si a doua oara
te trezesti singur , ca un strain intr-o gara
pacat iti spui mereu in sinea ta
gara asta e pana la urma viata mea

ai intrat in casa mea pe fereastra
se intampla pe la 5 dimineata
te purtai ca si cum ne stiam de-o viata
ti-ai aprins un chistoc de pe masa
si spuneai cat de cald e afara
si ca stam pe aceeasi scara
am vorbit cat in luna si-n stele
mi-ai intrat chiar si-n visele mele
esti cum mine mereu , n-ai plecat
sufletul tau stie
PRIETENEEEEEEEEEEEEEEEE nu te-am uitat
nu te-am uitat , nuuu … nu te-am uitat !

imi numar prietenii in lipsa de la an la an
si cei mai buni imi par acum cei care nu-i mai am
satul de oamenii care vorbesc de pe patul de moarte
satul de mintii inchise care nu vor departe
lasate deoparte , plecate , departe sunt amintiri
nascute , facute , pierdute de mult , de multe despartiri
si n-ai putea sa spui intotdeauna : ” am ales eu “
pentru ca uneori alege dumnezeu
nici eu , nici tu , nici el , nici ea
poate n-ar vrea sa fie asa
si ma gandesc ca nu putea sa fie altcumva
atata timp cat nu va fi un pic de armonie
atata timp cat nu vor fi momente ci chiar prietenie
am inima sfasiata de coltii unui gand dureros
patata de sange , preacum camasa lui hristos
ma despart de prieteni zilnic , neintrerupt
tot ce se naste moare chiar de la inceput

“… sunt doar cuvïnte ” !

What’s up tonight???

In aceasta seara va avea loc “Medieval Body Painting” incepand cu orele 22 la Casa de Cultura a Studentilor. E un proiect din cadrul Festudis, realizat de studenti ca noi. Tot cam pe la aceeasi ora e si “Seara filmului de animatie” unde se pot urmari filmele animate care ne-au smuls zambete cand eram copii : Frumoasa si Bestia, Pisicile aristocrate, Doamna si Vagabondul. La carnavalul medieval vor fi participanti imbracati in costume de epoca, pentru a facelegatura intre prezent si trecut. Pintre ei ma voi numara si eu . Asa ca, daca doriti sa va distrati si altfel decat in cluburi in care nu iti dai seama daca s-a schimbat melodia sau nu, veniti diseara pentru a vedea si o latura speciala a vietii de student.

Simpozion

Era asa, pe seara, citeam linistit direct de pe laptop un curs(sunt prea zgarcit sa le mai listez); pe afara, se manifestau zgomotos clientii terasei de la cantina, studenti care socializau acolo de pe la amiaza. Stiam ca maine e ziua unui prieten. In timp ce citeam niste discutii neinteresante de pe un grup yahoo, in care niste cunoscuti de ai mei se complimentau reciproc, ma invita respectivul viitor aniversat pe la el la un suc.

Pe la 11, urc scarile, prietenii se aduna, asa pt un “la multi ani” in cerc restrans. Evident, era doar o sticla de suc, restul…….Si asa, in sesiune, am stat cu prietenii si am cinstit un pahar de vin, doua, trei…. Asta e viata de sesiune…In sesiune de cand a inceput facultatea asta, tot timpul au fost evenimente, aniversari, ocazii de iesit in oras…….

La multi ani Ieronim!!!

Puls de sesiune

Am dat deja doua examene. Unul se anunta cu un not so happy ending. Cel mai probabil voi “juca” si returul in sesiunea de “mariri”. Duminica urmeaza o noua batalie la o disciplina care e cat de cat pe gustul meu si la care am mai prins din mers. Nu-mi fac griji, dar deja stiu ca saptamana viitoare se vor aglomera iar toate, mai ales ca plec si la ambasada.

Parca sesiunea are alt ritm cand nu mai dai cu toata turma. Eu, an terminal, ceilalti, majoritatea sunt pe final de semestru, lumea se plimba, iese in oras, studentii care au sesiunea nu sunt asa de vizibili. E mai putin stresant cand nu auzi linistea din sesiune, cand nu vezi sali de lectura pline si copoul pustiu.

Important e ca am spor. De-ar fi si cu succes……..

Ce faci???

Revin in forta dupa ”post”. Un post de o saptamana, in care nu am mai scris nimic, din motive care raman necunoscute pentru publicul larg. Sper sa gasiti interesant subiectul cu ingerii, mi-a atras atentia de cum l-am vazut. Am lasat jos cartea de proces bugetar si m-am apucat sa  il citesc. Saptamana care aproape c-a trecut: proiecte de final, lungi si chinuitoare,  alte ocupatii scolare, parada Festudis,  un concert, Iris și o zi in care am reusit sa fac absolut nimic. A fost un apogeu al activarii ”genei” de lene sa zic, zi care ma face sa fiu nemultumit de bilantul saptamanal.

Pe langa astea, …. tu ce mai faci?? 

 O intrebare, odata pusa, de aproape fiecare data nu are o finalitate prin ea insasi, adica, de fapt raspunsul intrebarii da o solutie sau un raspuns altei intrebari pe care nu o punem direct, sau, in cazul cel mai simplu, incearca trecerea peste o stare incipienta a discutiei.  Va dau un exemplu, intrebarea comuna pe care o adresez de nenumărate ori pe zi:

”Ce faci??” .. Care e rolul ei/? De ce te intreb asta?? Draguta, uita-te la mine ce bine sunt, crezi ca mie imi pasa daca ai dat apa la pui azi dimineata??? Pe bune acum, nu-mi spune povestea vietii tale la intrebarea asta. E o intrebare de politete, care inlocuieste un ”buna ziua”, face legatura dintre interlocutori, la care se raspunde la fel, sau cat mai retinut. Cine are altceva de intrebat intreaba după.

”Ai cartea la proces bugetar???”  ….doar nu crezi ca ma interesez daca ai de pe ce invata tu… Normal, asta cam stii daca ai ajuns in anul 3. Dar raspunsul tau imi da mie raspunsul la alta intrebare care e ”de la cine sa iau cartea pt xeroxat” . În concluzie, te intreb daca ai cartea, pentru ca mai apoi, nu sa o cer, ci sa zic ”Da-mi si mie te rog cartea sa o xeroxez!!!!!!”

”Mergi la banchet??”  … la fel de bine te-as putea intreba daca mergi intr-un club, clar, ca nu imi e de interes daca pe data de X tu de distrezi la banchet sau altundeva. Dar raspunsul, imi da o solutie, un raspuns, la alta intrebare sau situatie care e legata de prezenta sau absenta ta de acolo.

Intrebarea sau situatia asta vroiam sa o stiu eu.

 

Cadou

Am primit un cadou cu ocazia sărbătorilor care au trecut. Bineînțeles, în afară de cel mai mare cadou, adică, o familie care îmi e alături, sănătate și mers la grătare ……am primit……să fac școala de șoferi…iar.

Nu mi-au suspendat carnetul, voi face restul categoriilor care lipsesc de pe permis, adică A, C, C+E, D. De abia aștept să termin cu școala și să mă apuc de condus autobuze în vacanță ).

Ce să zic, mi-am cam luat gândul de la plecat în SUA, am un sentiment negativ în legătură cu viza și eu cam am gura pocită. Fie ce o fi… Bun și una și alta…

Trenul foamei

Așa i se spune. Un tren cu 5 vagoane, în mare plin cu navetiști, merge la Dorohoi. Rătăciți printre ei mai sunt câțiva studenți. Care și cum își face loc, e aglomerat tare, ca de 2 ani încoace. Genți cu haine pentru spălat, cu caserole goale, ghiozdane care pentru a miia oară cară cursuri ce nu vor fi citite decât în noaptea de dinainte de examen. Și e frig. Uitasem cât e de frig cum ieși din Iași. Mă uit în jur. Parcă m-am rătăcit. În trenul ăsta nu e lege….se bea bere pe hol, se fumează, coji de semințe peste tot. …..Am un bilet….N-aș fi plecat din Iași…Ar fi trebuit să îți propun o plimbare pe Ștefan cel Mare, acum că nu-i aglomerat…Sau nu..Păcat că promisesem că vin joi seara acasă…Sunt așteptat cu mult dor…Și mâncare bună…

Mă strigă….Mihai…Noroc de el că am cu cine sta în picioare tot drumul…Vizavi, trenul de SV…. Mă uit, caut niște ochi…….N-ar trebui să mă uit. …..Gălăgie, se cer țigări cu împrumut veșnic, …cine altul decât Florin cu fratele lui ) Deodată parcă se adună totți, chipuri cunoscute…am copilărit cu ei, am jucat fotbal cu ei, m-am bătut cu ei…mai putin…Facem poze, holul plin de bagaje. Un sentiment, sentimentul de acasă, ce bine e. ………………………..Dau un telefon, sor ”mea, e acasa, mă așteaptă cu mama, fac de mâncare……..Uit de toate…Sunt fericit ca ajung acasa!!

Stres..

S-a terminat și cu Street Games. Am impresia că nici nu a fost acum că e gata. Tot ce a mai rămas e mult stres după. Și multe ore de nesomn pentru a recupera  cu temele pentru facultate. Văd că, colegii mei practică un nou sport: scrisul la licență. Ar trebui să mă apuc si eu, așa măcar entry-level. Mai ales că am mură-n gură tot. Încep să simt cum îmi ”suflă” în ceafă licența. Parcă m-am trezit din 3ani de facultate. Mai e săptămâna viitoare, apoi una de vacanță, si săptămâna de final apoi. Neapărat trebuie să trec pe la profesor. De când încerc să îmi organizez eficient timpul am impresia că ramân fară timp. Cel mai dificil proiect de anul acesta, probabil din toată facultatea, l-am rezumat la vreo 10 ore de copy/paste. Am sentimentul că de data asta, nu va fi de ajuns. În fine, vreau să mă împart în prea multe părți.  Doar știu că dacă încerci să faci prea multe nu apuci să faci nimic cum trebuie. Tot rămân la ideea că sistemul dezavantajează studentul.