Trafic de la motoare de cautare

Cine cauta pe google cum sa ridice paharul de bere fara sa-l atinga ajunge pe blog la mine.

Putin haos

Am discutat azi cu o prietena despre lucrurile care ni se intampla.

Ea sustine ideea de destin, sustine ca toate, bune sau rele, se intampla cu un scop. Din moment ce a folosit cuvantul scop, inseamna ca cineva, undeva, stabileste sau a stabilit o ordine a vietii noastre. Este improbabil cand ma gandesc la cate decizii am luat sau as fi putut lua si care mi-au schimbat viata in mod vizibil. Deasemenea a sustinut ca lucrurile care se intampla in prezent, se intampla pentru a crea un echilibru cu faptele noastre de dinainte. Adica, un rau facut azi, se va intoarce tot ca rau inapoi pentru ca tu sa primesti inapoi ce ai dat lumii. Destin…

De ce s-a inventat destinul? Pentru ca nu avem curajul sa infruntam haosul. Sa ne consideram simple entitati luate de vantul intamplarii si coincidentei. Totusi, la intervale mari, chiar si asa-zisul haos are o ciclicitate. Prin sine, teoria haosului cauta de fapt o ordine interioara in aceste aparent intamplatoare fapte. Haosul din teoria haosului semnifica de fapt ordine in cel mai primordial sens al ei.

Explicand destinul prin teoria haosului, acesta consta in o serie de factori de atractie intre care oscilam in mod imprevizibil.

Ziua barbatului

In urma campaniei Bergembier, ziua de 5 mai este acum ziua barbatului. In primul rand nu imi pare masculin sa ai o zi, in afara de aia de nastere, pentru ca daca vreau sa ies cu prietenii la bere/in oras/la gratar/etc… o fac din vointa proprie si  NU voi avea nevoie de “cerere de iesit cu baietii”. Idei de gen, un moment special, o zi anume, se potrivesc mai mult laturii feminine si nu masculine.

Bergenbier vine cu o reclama menita sa instige spiritul de revolta lal grupului tinta. Reclama este un exemplu de manipulare, al ei, fata de el. In reclama, un rocker si o fata cuminte ajung impreuna. El cu ea pentru cine este ea, ea cu el pentru cine poate deveni el. Timpul trece si el apare tuns(de ea), docil, la costum si ea ii spune(ea a ramas la fel): “Nu mai esti barbatul de care m-am indragostit”.  CE NAIBA????CUM ?? Ca-mi vine s-o injur acum… Cum sa mai fie acelasi daca l-ai schimbat complet? Tu l-ai facut asa…E un exemplu clasic si des intalnit.

LA MULTI ANI!

Timpul si uitarea

Nu am considerat timpul un prieten niciodata. Timpul trece indiferent ce ai face si eu am zis ca este fundamental gresit sa gandesti ca timpul iti va schimba viata in bine. Poate doar anumite masuri pe care le iei in prezent sa aduca rezultate in timp, dar de la sine  se intampla nimic.  Conceptii gen, astept sa termin facultatea ca sa…sau sa mai cresc un an pentru….sau sa plec de aici…sunt doar solutii la o problema pe care oamenii nu o stiu. Daca ii  intrebi de ce, nu au argumente solide sau motive intemeiate, e doar o  dorinta, un trend, sentimentul parasirii care pune stapanire pe ei. Dar ce nu stiu ei, este ca desi ei pleca, raman aceeasi oameni si lumea va reactiona la fel la modul lor de a fi. Deci, mai devreme sau mai tarziu, vor da peste situatiile de care au fugit.

Agenda de la telefon se intampla sa o rasfoiesc rar. Se intampla sa ma uit fara sa caut pe cineva anume. Unele nume aduc amintiri puternice, la altele sunt indiferent. Cateodata vreau sa sun, dar ma gandesc ca m-au uitat si poate chiar le e mai bine asa.  Intr-adevar, uitarea nu doare pe cel ce uita, ci intristeaza pe cel uitat.  Nu e uitare in sine, e de fapt a da uitarii. Iti amintesti doar in treacat fostele persoane dragi, pentru ca iti doresti sa uiti ca ti-au fost dragi.

Totul poate fi dat uitarii. Uitarea e legata prin creier, de suflet. Ca sa nu uitam am invatat sa scriem. Transformand ceea ce este in ceea ce a fost, uitarea face loc pentru ceea ce va fi.

Cat timp ia? Nu stiu. Dar iti dai seama cand s-a intamplat.

Chiar daca…

Despre ordine

Astazi avem un erou. Numele lui este Gero. In imaginea de mai sus aveti campul sau de batalie. A luptat fara oprire timp de o ora si a invins. Poza cu baia nu am mai pus ca sa nu intram in detalii.

In nici un an de camin nu am mai patit asa. In camera la noi, anul acesta, trecerea de la ordine la un haos ca cel din poza se face la minut. E magie, imediat toate lucrurile isi schimba locul, nu mai gasesti ce cauti si camera arata ca desprinsa dintr-o tabara de refugiati.

De fapt, nu e nici camera, nici noi de vina. Luati in parte suntem cat de cat ordonati si nu ne place mizeria. Situtatia la care se ajunge e o imagine in lucruri a vietii noastre. Haosul din camera e dezordinea din viata noastra.

Aniversare

Ati baut vreodata indeajuns de mult incat “sa va fuga pamantul de sub picioare”? La cum imi stiu unii cititori raspunsul este bineinteles ca da. Ei bine eu inca nu am reusit sa fac asta, nu pentru ca tin la alcool, ci pentru ca de fiecare data cand consum am o limita care se impune de la sine si nu ajung in asemenea stari. Dar aseara, cred ca este pentru prima data cand ma intalnesc cu aceast sentiment, de a-ti fugi pamantul de sub picioare. Si nu de la consum.

Doarme o jumatate de ora. E obosit, mersul la sala, mersul pe jos, mersul la ore, izul de fum de tigara din camera l-au doborat. Lumina celor 2 becuri pe care le-a montat cu mana lui l-au trezit la intrarea colegilor.

- Bp, e deja dimineata???                                                                                                                                                                                                – Ei p***, ce-i cu tine, e abia 10 .

Din pat merge la pc si deschide clapa. Un offline  “mosu maine seara pe la 8, 8 jumate te astept la ziua mea in T11 la sediul ligii. unde au fost birourile la mall. cand ajungi in fata la magazin la T11 daca nu te descurci imi dai un bip mai lung si ies eu ” .  Il doare tot timpul cand simte ca a mai trecut un an, fie el si in viata unui prieten. Stie ca trebuie sa mearga, a trecut prin liceu  alaturi de ei. Peste 24 de ore e cu prietenii, toti 6 merg la aniversare.

Ligile in Tudor au un mic palier al lor in T11.  Unde, daca ai fost presedinte la liga, poti sa mai dai si petreceri.  Acelasi sentiment de  diferit, de lumi  care se ciocnesc si nu se  imbina.  Toti au plecat la fel din liceu si acum toti sunt diferiti. Altfel arata niste studenti la medicina, altfel altii de la politehnica si altfel cei de la economie. Pana si glumele sunt altele. Se simte ca si cum ar citi o carte si ar identifica tipuri umane. E stanjenitor.  Un sincer “La multi ani” , o strangere de mana, un pahar inchinat, 2-3 poze, cateva trucuri cu carti de joc, o shaworma la Class si nimeni nu vrea sa ia un taxi spre Copou.

-   Era zapada anul trecut pe vremea asta. Tin minte ca tot pe jos veneam acasa.

Frigul ii ascute simturile. La jumatatea  drumului nici nu mai simte vinul. E treaz. Ceilalti intarzie, vor asteptati. Intra intr-un club pentru a ii astepta. Atmosfera incinsa, clubul plin, se danseaza peste tot. Sticle goale pe jos, oameni impiedicati la tot pasul. Colegul cauta o noua “victima” pentru un truc cu carti, celuilalt nu-i vine sa creada ce vede.

Face cativa pasi, cu siguranta, se simte in largul lui. Da mana in stanga, da mana in dreapta, se pierde in multime. Cauta niste ochi. Nu-i vede. Mai merge, danseaza putin, isi intra in ritm, mai cauta, urca o treapta si ii gaseste. ………… In ochii altuia.  Un sentiment de revolta il cuprinde.

O mie de cuvinte lipsa, ii trec prin cap, o suta de intrebari ii inmoaie genunchii, 10 secunde ii ia sa isi piarda suflarea , 1 pas sa se prefaca cum ca nu vede, 1 secunda mai trece si cade in spate. Pe un scaun.             Ca un om  beat,. Aprinde o tigara, trage cu ura otrava care il calmeaza, mai priveste o data, e banal, dar nu se poate ridica, parca a impietrit, simte ca daca se ridica nu va putea merge. Un chin izvorat din el, care il paralizeaza, il invinge de fiecare data cand priveste, il ingenuncheaza mai tare cu fiecare secunda care trece in fata lor.  Se frige la degete, miroase a ars, parca nu mai e la fel cand tragi din filtru (. Isi aduna fortele si pleaca, cat mai departe.

Si totusi, care e sursa acestui chin  neasteptat. Trebuia sa nu ii pese deloc, dar de ce a contat asa de mult pentru el ? Unde e delimitarea intre respect si vulgar, intre vointa si dorinta, intre fapta si urmari?

Un răspuns la “USA TESTIMONIAL”

dannielle Spune::
noiembrie 12, 2008 at 5:21 pm e

“Emotionanta poveste.Cam roade din demnitatea fiecarui barbat,deoarece la urma urmei este o umilire in ziua de astazi sa recunosti ca suferi si inca dupa o femeie.De ce sa sufere personajul tau,barat fiind.Sa-ti spun ceva despre femei:nu exista femei triste,ci numai femei. EA e doar o umbra imperfecta si insuficienta trupului Baiatului din povestirea ta.Iar el, prea naiv pentru secolul nostru.S-au despartit la sfarsitul visului american.Totul e foarte firesc.Orice vis are un sfarsit. In viata visam pentru a nu ne pierde in monotonia si tristetea zilelor ce trec neinduratoare peste noi.Sufletul e doar o sita in care ramane doar senzatia atingerii;prin EL trec oameni,nu se opresc,nevrednici fiind. Doar te ating si pleaca. In urma oamenilor doare,dar trebuie sa iti inveti personajul sa risipeasca umbre care au calcat peste sufletul sau,nu sa calci si tu peste orgoliul sau masculin demascanduL in public :p .Nu trebiie sa isi prinda aripile in trecut ,pentru o iubire ce i-a parut aproape perfecta si de amintirea careia se teme acum. Cuppid it’s just a stupid angel. Ca si mersul la bebelusi,dragostea se invata. Trebuie sa crezi ca iubesti de multe ori pana ce in sfarsit intelegi ce inseamna cu adevarat.dar nimeni nu a murit din dragoste,sau cel putin nu inca. Asa ca inveseleste-ti personajul si trimite-l in orasul in care timpul se masoara in minute de mers,cu prietenii masurati in zeci,dintr-un camin de studenti. InvataL sa pretuiasca ce are cu adevarat,da-i cheia ochilor pentru a descuia privirile ce sa atintesc asupra-i,pentru a vedea latura ascunsa a ceea ce crede ca e fara de greseala. Viata merita traita,si nu merita sa fii trist pentru nimic in lume,mai ales pentru o umbra trecatoare ce poarta numele de femeie .Ce-i al sau e pus deoparte:)
Nu te mai gandi la ieri sau la maine,ca pierzi ziua de azi!!!
ps: astept o poveste mai vesela:) mai mult optimism:)”

Cred ca asta e unul din cele mai lungi comment-uri primite pana acum. Imi pare dus  prea departe pentru ce scrie in USA TESTIMONIAL, dar nu e scris rau, desi nu subscriu ideilor exprimate il el. Aprob comment-ul, dar nu si ce scie in el.

Reprezentare

Saptamana trecuta niste colege din liga au fost la un training de reprezentare. Experienta pe care o am eu in reprezentare e, cum sa zic, “hands-on”, nu am fost pregatit teoretic ci a trebuit sa ma adaptez la practic. Poate e mai bine, nu mai ajungi sa te simti diferenta dintre teorie si practica drept un zid care se interpune intre cum scrie ca trebuie sa fie si cum e.

Pentru multi diferenta dintre teorie si practica e un zid de netrecut, avem reprezentanti din cei mai slabi, oameni slabi numiti de oameni si mai slabi. Cel care se implica si incearca sa rezolve ceva, desi e spre avantajul celor multi si partial al sau poate, e marginalizat, pentru ca cei care aleg prefera sa taca daca sunt constransi , sa fie cumparati de amenintari si flegma, decat de respectul celor pe care ii reprezinta. Indiferent de ce reprezinti, datoria ta e sa obtii cea mai buna solutie pentru cei pe care ii reprezinti.

“STAI MAMA IN BANCA TA!!!” -asta am fost educati sa facem….Sa stam in banca noastra, asta am auzit de la parinti, bunici….sa stam in banca noastra… in bunul spirit comunist….sa stai in banca ta si sa te conduca altii, sa aleaga altii pentru tine…. Sa stai in banca ta si sa muncesti pentru altii, sa urmaresti un loc cald si umil si sa pleci capul pt el…. Nu fi original, fii in rand cu lumea, fa ce fac si ceilalti, urmeaza visul parintilor, ia drept model pe cei care au urmat drumul batatorit…..Asta e drumul.

“EU NU MERG DECAT IN HYPNOTIC, OFFICE, ETC, ETC..” imi spune o colega cu care mai tin legatura doar pentru ca o respect. Mi-a mai spus asta.  E o persoana de care m-am atasat ca prieten pentru ca petreceam cu ea mai mult timp decat multi altii, in fine, ne-am dus unul pe altul prin facultate, mai mult sau mai putin. E un om fata de care nu am nici un interes ascuns. Sunt deschis…….. Dar ce a spus a fost incadrat de mine automat la snobism….Eu scriu aici sufocat, dar stiu ca 3/4 din cei care cititi va trebui sa cautati snobism pe www.dexonline.ro . Hai ca va scutesc eu de efort:

SNOBÍSM s.n. Atitudine, conduită de snob; admiraţie nefirească şi fără discernământ pentru tot ceea ce este la modă. [Cf. fr. snobisme].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 11 Sep 2005 | Greşeală de tipar

“Ce vor spune cei pe care ii reprezint, eu nu caut probleme………Nu mai vin pentru ca eu nu am nici o legatura”… Norocul fie cu cei care se dau singuri la o parte, poate stiti, era bancul ala cu succesul, bafta si norocul. Adevarat ca in viata nu primesti niciodata ce meriti, primesti ce negociezi. Doar cel care incearca sa isi impuna vointa asupra altora va reusi. Se stie ca cel care latra cel mai tare se simte cel mai amenintat. “Nu gândim şi îngurgităm tot ceea ce ni se oferă. Nu avem cultura clientului şi a adaptabilităţii sale trăind încă în epoca mercantilistă când a vinde acelaşi lucru, de cele mai multe ori de cea mai proastă calitate, câtor mai mulţi oameni este principala strategie de vânzări”. Doar cei care se vor asocia pentru un vis comun vor trece peste ipocrizia zilelor noastra. Turma fie cu noi….   :-<

Don’t tell me if i’m dying

Do you dream, that the world will know your name
So tell me your name
And do you care, about all the little things or anything at all?

I wanna feel, all the chemicals inside, said I wanna feel
I wanna sunburn, just to know that I’m alive
Just to know I’m alive

I wanna live, just to see the day when we all get along
I wanna scream, scream my song out loud for everyone to hear

Do you believe, in the day that you were born
Tell me do you believe?
And do you know, that every day’s the first of the rest of your life

Don’t tell me if I’m dying, cause I don’t wanna know
If I can’t see the sun, maybe I should go
Don’t wake me cause I’m dreaming, of angels on the moon
Where everyone you know, never leaves too soon

And you know the pain, that brought you here today
So what can you do
And you know the tears, for losing those you love when yesterday is gone
So please remember not to waste another day, not to worry your mind
And please forgive me for taking so much time to get back on my feet

Don’t tell me if I’m dying, cause I don’t wanna know
If I can’t see the sun, maybe I should go
Don’t wake me cause I’m dreaming, of angels on the moon
Where everyone you know, never leaves too soon

And I’ll fight it out ’cause I know I can
And I’ll sleep tight ’cause I know you’re here, no, no
I won’t surrender

This is to one last day in the shadows
And to know a brother’s love
This is to New York City angels
And the rivers of our blood
This is to all of us, This is to all of us

Don’t tell me if I’m dying, cause I don’t wanna know
If I can’t see the sun, maybe I should go
Don’t wake me cause I’m dreaming, of angels on the moon
Where everyone you know, never leaves too soon (x2)

Don’t tell me if I’m dying
Don’t tell me if I’m dying
Don’t tell ’cause I’m dying

Distanta dintre tine si tine insuti

De atatea ori se intampla sa ambalezi in poleiala o realitate care este inconvenabila. E asemantor cu ce se intampla la camin, cand muti gunoiul de la usa, in baie. Tot in camera e.

Apare intre 2 parti. Una nu are curajul sa isi asume raspunderea si consecintele pentru vorbele/faptele sale, iar cealalta creeaza aparenta impresie ca nu poate “duce”. Separat fiecare stie ca e o minciuna, impreuna ambii sunt de acord ca leaga bine cuvintele, suna ….frumos, matur…..ca-n filme.

Cand ne asumam consecintele sentimentul care apare e vinovatia. Din frica de a nu rani preferam minciuna, din iubire pentru aproape alegem ipocrizia, din obisnuinta alegem calea cea mai simpla. Si din aceeasi frica, iubire, obisnuinta invatam sa mintim frumos.

Falsitatea in actiuni si vorbe are un nume. Ipocrizie e sa minti cand stii ca cel din fata ta nu te crede, sa nu-ti asumi responsabilitatea a ceea ce faci, sa spui ceva doar de dragul de a spune, pentru ca ai vazut ca asa se face.

De exemplu: te comporti intr-un anumit fel  pentru ca asa stii ca trebuie sa pari…..vorbesc cu tine sa iesim, doar ca stiu ca asa trebuie, dar nu-ti spun nimic concret.

Sinceritatea si asumarea responsabilitatii sunt greu de atins. Cel mai bine e sa poti sa recunosti ca mai faci si rau, dar si bine, ca mai minti, dar mai esti si sincer, ca mai ajuti, dar mai si deranjezi…..ca iti doresti in acelasi timp si puritate si dezmat.

Daca incepi sa crezi in propriile deformari ale realitatii nu mai esti ancorat in concret.

Versuri Spike

“Ca a fi roman
E o problema de personalitate
Poate ca eu sunt simplu dar inainte de toate
Trec peste orice cand viata-mi pune bete-n roate.

Deci daca esti simplu nu cauta sa creada altii ca esti complex
C-o sa pari altu’ care nu se-ncadreaza-n context
Oricine-ai fii ai un rol, cine-ti testeaza speranta
Spune-i in fata: Stii? Eu asa-mi traiesc viata.”

Beyond the invisible

I look into the mirror/See myself, I’m over me/I need space for my desires
Have to dive into my fantasies/I know as soon as I’ll arrive
Everything is possible/Cause no one has to hide/Beyond the invisible
Sajaja bramani totari ta, raitata raitata, radu ridu raitata, rota
The brave and wise men came together on horse
Close your eyes/Just feel and realize/It is real and not a dream
I’m in you and you’re in me/It is time/To break the chains of life
If you follow you will see/What’s beyond reality
Ne irascaris Domine,
ne ultra memineris iniquitatis:
ecce civitas Sancti facta est deserta:
Sion deserta facta est:/Ierusalem desolata est:
domus sanctificationis tuae et gloriae tuae Do not be angry Lord,/or remember iniquity forever:/behold the Holy City is a desert:
Sion is mad a desert:/Jerusalem is desolate:/the house of your holiness and glory

Seri de Iasi

Mai ieseam la cate un suc, sau o plimbare. Recapitulam ce a mai facut fiecare de cand nu ne-am mai vazut. Strainatatea aduce multe subiecte de discutie….asemanari, diferente, bani, lume, nici nu stii cum sa le cuprinzi pe toate…Aaaa…si ceai cu lapte….tot gasesc eu un loc unde se face in Iasi si il incerc….Si multe lucruri de facut in un oras in care ai stat 3 ani si realizezi ca de multe ori tot ce stii ca se poate face in el e a sta in camin, a merge la facultate si in supercopou, astea fie ca inveti, fie ca nu. … Promit ca nu o sa imi mai doresc sa vad Copoul…

Ma simteam bine, e diferenta aia in care nu doresti nimic, nu ceri nimic, nu speri la nimic, vrei doar sa imparti. Pentru moment. E asa de diferita, poate la fel de cinstita, senina cum eram eu dupa 2-3 ani de liceu. 3 sigur nu. Cand o vad m-as vedea pe mine in locul ei, stiu ca as fi putut ales sa fiu cine e ea, dar m-am schimbat cand am vazut cum eu am tot timpul peste 9 dar totusi eu sunt cel care merge pe jos si e stropit de masinile care trec. …. Am zis eu ca alta e calea si ca se merita sa o caut…

Nu pot zice ca stiu ce vroiam, sau ca vroiam doar atat, sau ca stiu ce cautam… Un telefon pe care l-a primit m-a facut sa ma simt stingherit cum n-am mai fost de mult. Ma uimeste cum de mi-a pasat. Dar mi-a pasat. Urma sa aduc in discutie subiectul, cu ce tinta nu stiu. ……. Si cred ca vorbeam cam mult, fac asa cand sunt nesigur. Scrisesem un articol despre relatii cu vreo 2 saptamani in urma, am evitat sa discut despre el. Nu puteam sa ma adun atunci pentru a raspunde la obiect.

Desi sunt puternic, poate cautam ……o umbrela. …..Bine ca mi-am gasit-o pe aia de la Leonardo in autobuz dupa o saptamana ca era una scumpa.

Un “vers”

De la Bonti :

“OMUL este cel mai greu lucru de educat…faptul că are o conştiinţă îl face să conteste mereu sfaturile, posibilităţile şi îşi ancorează mai tot timpul realitatea de anumiţi “piloni falşi”… întrebarea este următoarea…”

Intrebarea nu ma intereseaza, ce vreau sa accentuez(pe langa ca omul nu e un lucru, e un animal) este ca profunzimea frazei merge dincolo de doar “a educa” si ca pilonii falsi….in fine….e prea dimineata…se pot intelege multe prin ei. …Eu am inteles ce aveam de inteles pentru mine….