Am ajuns acasa aseara marti noaptea, dupa ce am plecat din Myrtle Beach duminica dimineata. Sunt obosit si am atatea de facut in zilele astea cat raman acasa.
Anul asta ma gandeam ca mi-ar fi placut sa raman in SUA. Daca as fi mers in Myrtle Beach anul trecut si ar fi fost la fel cred ca as fi ramas. M-am intors ca sa imi termin studiile, pentru ca am primit bursa in Lisabona si voi pleca peste 8 zile.
Desi nu am prea multe superstitii, parca din cauza ca am plecat cu regret ,numai ghinioane am avut pana am ajuns acasa. Am avut probleme cu rezervarea la hotel si am mers la altul, mi-a fost furata camera foto din bagaj si aveam multe poze pe care nu le-am scos(mai rau imi pare de poze si filme decat de camera), cand m-am intors in Romania sor’mea m-a anuntat ca mi-a pierdut telefonul in maxi taxi, un nokia e51, deci nu mai am nici un numar de telefon din ultimii 4 ani de facultate. super.
In film este fostul meu coleg de servici, Eric, care se pricepe la invartit tava. ) Cam cu asta ne ocupam in ultima saptamana cat am stat in state, ne gaseam singuri de treaba. Pacat ca nu l-am filmat si cand ii reuseste fenta.
Mai apare si Roland, din Albania, care a ramas in state cu multi ani in urma, venit la fel ca noi.
Am avut la lucru o petrecere in stil haway-an pentru clienti. Unul dintre bucatari chiar era din Haway si a pregatit specialitati de-a lor. A fost prima data cand am mancat purcel la rotisor.
In ultima saptamana, sau chiar mai bine, nu am avut net. Azi este ultima mea zi in Myrtle Beach. Am mers la sala, am cumparat 2 cadouri, am venit sa verific detaliile pentru calatoria spre casa si cred ca voi merge un pic la piscina inainte sa termin de facut bagajul. Astazi este si ultima zi a lu Pavlo si mai lucreaza si 4 dintre ospatari, asa ca sa ne luam ramas bun. Diseara americanii au zis ca dau o petrecere de ramas bun pentru noi, de abia astept.
Colegii de munca veniti prin AHA incep sa isi ia la revedere de la noi. Au plecat Nadesh, din Olanda, Karen, si Mike. Nadesh lucra la receptie la hotel, Karen facea salate in bucatarie si Mike era ospatar ca si mine la Fisheye. Asa de neastaptata a fost plecarea lor. M-am simtit ca in anul 3 cand am terminat facultatea si colegii au inceput a plece acasa. Vorba lui Justice :”These people are not my friends, we only “walk” together for a while”. Nu stiu unde am sa mai intalnesc un asa colectiv de munca.
M-am inscris la sala acum 3 saptamani pentru ca simteam ca stau prea mult. Sunt obisnuit sa fac sport si e ca un viciu pentru mine. Am platit 40$/5 saptamani/nelimitat. E o sala de fitness cam de 4 ori mai mare decat unde mergeam in iasi. Ce vedeti in poze este poate jumatate din ce e acolo. Bine ca acum nu mai dorm pana tarziu, ma trezesc mai devreme sa merg la sala si asa mai ajung si pe la plaja dupa.
In poza este suportul pentru biciclete din fata casei unde locuiesc. Cand m-am intors pe la 11 noaptea de la piscina bicicletele erau acolo. Dimineata la 6 cand fetele au vrut sa plece la lucru bicicletele erau lipsa.
Ne-au furat bicicletele, pe toate 3. Bine, am gresit, nu erau legate, stateau dezlegate de 3 luni in fata casei, le legam doar cand mergeam pe undeva cu ele.Eu le foloseam doar sa merg la magazine sau la sala, la servici e mai frumos de mers pe plaja. Nu era nici una a mea, dar fetele cred ca au platit 80 bucata. Erau in o stare deplorabila, ruginite la maxim de la umezeala de aici. Daca as avea nevoie sa fur o bicicleta, pe astea eu le-as fi sarit si as fi cautat ceva mai bun. Dar se pare ca prosti sunt peste tot.
Stiu ca peste tot se fura, dar traiam cu impresia ca in America daca e de furat, ori furi la greu, ori deloc.
Dupa ce am mers in baruri cu colegii de servici, au inceput povestile la lucru despre ce se intampla cand angajatii de la kingston ies in oras. Un manager de la lucru, Justice(il vedeti in poza), care vrea sa devina pastor si predica in prezent la o biserica, ne-a luat cu el la biserica, pe mine si Daniel, ca sa ne ajute sa “dont take all money to the bar”.
La biserica aici nu este asa formal ca la noi, nu vezi icoane, cruci. Inauntru e ca o sala de conferinte. In fata era un fel de scena cu orga de sunet, chitara, microfon…tot ce trebuie pentru un concert. Slujba a inceput cu un karaoke de 30 min, in care au cantat 3 cantece. Apoi pastorul a pornit de la un citat din biblie care se referea la rutina si a particularizat cu exemple din viata lor de zi cu zi.
Ce a vorbit a fost mai mult un fel de terapie de grup, sfaturi despre cum sa fie mai buni cu cei de langa ei si cum sa incerce sa socializeze cu cati mai multi membri din comunitatea lor. Lumea vine la biserica pentru a face cunostinta cu vecinii, pe care de altfel nu ar avea unde sa-i cunoasca.
Tot la biserica se organizeaza excursii, plecari la pescuit, picnicuri si alte activitati in care fiecare poate veni cu copii, toate cu scopul de a ii apropia pe acesti oameni, de ai ajuta sa isi faca un grup de cunostinte intr-o tara a izolarii, da a avea micul lor oras in orasul cel mare.
Filmarea e de la inceput cat inca tinteam bine. La urma am aruncat o bila inapoi in loc de inainte. ) Asa slab cum joc, am fost al 2lea sau al 3lea cred. Trebuia sa fie o competitie : Omaha Stakhouse VS. Fisheye GRill. Eu jucam la Fisheye. Nici azi nu stim cine a castigat.
.jpg)
) Cam cu asta ne ocupam in ultima saptamana cat am stat in state, ne gaseam singuri de treaba. Pacat ca nu l-am filmat si cand ii reuseste fenta.
Colegii de munca veniti prin
M-am inscris la sala acum 3 saptamani pentru ca simteam ca stau prea mult. Sunt obisnuit sa fac sport si e ca un viciu pentru mine. Am platit 40$/5 saptamani/nelimitat. E o sala de fitness cam de 4 ori mai mare decat unde mergeam in iasi. Ce vedeti in poze este poate jumatate din ce e acolo. Bine ca acum nu mai dorm pana tarziu, ma trezesc mai devreme sa merg la sala si asa mai ajung si pe la plaja dupa.
In poza este suportul pentru biciclete din fata casei unde locuiesc. Cand m-am intors pe la 11 noaptea de la piscina bicicletele erau acolo. Dimineata la 6 cand fetele au vrut sa plece la lucru bicicletele erau lipsa.
Am fost duminica trecuta la biserica.
Acolo mergem cu un coleg marocan de la munca, doar cativa care stam in apartament.
