17. S-a racit

A venit si aici ploaia. Ziua sunt vreo 20 de grade. Am vazut ca sambata va fi soare.

Ma duc iar la Sintra, sa vad palatul de aur si gradinile de acolo.

Noaptea trecuta am iesit in oras si am ajuns tarziu la camin. Iar nu m-am trezit pentru laboratorul de grafica. E a 2-a oara. Am sa renunt la serile de marti. In ultima saptamana nu am iesit in nici o seara in Lisabona. Am stat la camin. Ne-am uitat toti la meci, la un film, in camera de zi, proiectam pe un perete; am dat o petrecere pentru boboci, am mers in padurea din spatele caminului, a venit politia.

Am jucat iar fotbal, campionat pe camin, am iesit pe locul 2.

Am o vreme de cand am vise urate. Uneori nu imi mai aduc aminte, dar cand imi aduc aminte nu imi place deloc. Visez lucruri urate si ma deranjeaza ca se repeta prea des.

Facultatea e coplesitoare, e ce la noi ar fi “Automatizari si calcultoare”. Nu am vrut sa ma duc acolo pentru ca stiam ca nu pot sa abstractizez suficient pentru programarile lor. As putea sa o fac daca o incep de la capat, dar cu siguranta m-ar chinui. Se poate invata, dar e tortura inutila pentru ceva ce nu am sa lucrez niciodata. Multora le ia 5 ani sa termine cei 3 de la ciclul de licenta; multi dintre portughezi repeta sau au reptetat cel putin un an; ei vorbesc asa usor despre asta, e ceva firesc pentru ei, am impresia. Majoritatea spun ca nu le place, ca nu vor sa stea singuri la calculator intr-un birou  fagure,  dar macar gasesc ceva de lucru cand termina.

Se traieste bine de pe urma erasmusilor. Asociatiile astea fac petrecere dupa petrecere, excurisie dupa excursie. Poate ma duc la Porto si la Madrid.

Scriu rau si fara cursivitate, parca imi e dor sa aud romaneste in jurul meu. Traiesc in engleza.