“Bun de tipar”

Cu amendamentele din interior. Asta scria pe licenta mea, pe care am gasit-o pe biroul profesorului, azi dimineata. O veste buna zic eu, mai ales, ca trebuie sa o predau in cel mai scurt timp in forma finala.

Am impresia, si confirmarea, ca de la o vreme scriu la un nivel mai scazut. Stiu ca ce scriu eu aici poate fi catalogat usor drept “subtire”, rare sunt momentele de insight cand poti scrie ceva care sa impresioneze prin adancime. De cele mai multe ori sa surprinzi esenta unei discutii dintr-un unghi comun cu al altcuiva e subiectiv pentru ca o fapta trezeste stari diferite la persoane diferite. Desi poate intelegi, mainile se innoada atunci cand vrei sa tastezi. In plus, fiecare om isi traieste existenta sa ca centru al universului. FIecare simte ca viata sa, probleme sale, sunt mai importante decat orice altceva care s-a intamplat vreodata si traieste ca atare. De aici si lipsa de timp, nimeni nu are timp sa auda de probleme altora. Toata lumea are ceva de facut. Se simte situatia asta in marile orase. Si eu, desi am implicit sentimentul insignifiantei mele in lume, consider existenta mea ca fiind cea mai importanta din istorie.