Despre tocilari

Citeam acum vreo 3 saptamani articole despre tocilari, scrie de cunoscuti de-ai mei. In mare, cam cate articole tot si atatea pareri. S-a scris pornind de la felul in care arata, cum se imbraca un tocilar, pana la cum se comporta. Eu personal, am trecut prin toate etapele. In gimnaziu, s-a intamplat sa fiu numit tocilar. Nu eram asociat by defaut drept tocilar, dar cateodata mai venea intepatura. La varsta aia oricum nu prea conta cand auzeam replici de astea. In liceu am fost coleg de banca 4 ani cu elevul care a terminat liceul cu media 10. Da, colegul meu de banca nu a avut tot liceul nici o medie de 9. Si am stat in banca cu el din nimereala, era singur in banca atunci cand am intrat in clasa si mie imi placea sa stau in banca a 2a. La facultate, am cunoscut ceva lume care are note mari, sau chiar 10 la toate.

La un momemt dat tocilarul e asociat cu notele mari. Indiferent, cel care ia note mari, va fi numit tocilar, de cineva. Inevitabil. Tocilar nu este nimeni, tocilar poti doar sa devii. Devii datorita cerintelor profesorior, undeva pe la gimnaziu, spre liceu, sa memorezi comentarii intregi, sa inveti pe de rost probleme de mate pentru ca da din ele la lucrare. Profesorii ii creeaza de cele mai multe ori.

Eu consider tocilar, persoana, care din motive obiective, este nevoit sa acorde mult timp memoratului mot-a-mot a textelor. Motivele obiective sunt lipsa capacitatii de sinteza, lipsa creativitatii. Sunt persoane care nu sunt capabile sa reproduca un text cu cuvintele lor, iar pentru a compensa, muncesc foarte mult si memoreaza, de multe ori cu deficiente in intelegerea a ceea ce memoreaza. Eu nu am cunoscut asemenea persoane care sa ajunga sa faca fata pana la facultate. De obicei, pe cine nu il ajuta capul, il ajunge momentul cand volumul de informatii depaseste capacitatea de memorare, sau nivelul de intelegere si este invins, are note mici, scapa de statutul de tocilar.

Faptul ca cineva sta toata ziua si invata, il face iar tocilar. Dar, de multe ori, nu tine de alegerea lui, ci de felul in care a fost crescut. Fiecare isi alege calea lui, daca omul vrea sa invete, si il ajuta si capul, tot respectul.

Eu mai intep lumea, ii mai fac tocilari, pe cine stiu ca au note mari, dar in gluma. Poate gresesc, poate din cauza mea cineva s-ar descuraja, s-ar simti marginalizat(a). Imi aduc aminte ca vroiam sa fiu bun, sa ma afirm,  prin scoala. Facultatea m-a lamuri repede. Eu stiu, ca daca vreau, cu conditia sa invat zilnic, temeinic, eu pot sa am peste 9,5 la nivelul acestei facultati. Si atunci, m-ar face asta bun?? In ochii altora poate da, dar nu si in ai mei. Ce imi doream eu nu era sa fiu cel bun dintre cei medii. Admir cand vad pe cineva care este bun pentru ca e superior intelectual, nu pentru ca munceste zilnic sa fie bun. Si am cunoscut cateva persoane de astea.

Chiar si asa, mai e vorba: “ce=ai facut in facultate” si daca ai invatat , si ai note mari raspunzi “am invatat”. N-as da tot timpul meu liber pe care l-am avut in facultate si de care am profitat cum am putut pe un 9,5 -10 si izolare 3 ani. Ma multumesc si cu 8 meu umil.