Impulsiv vs. Analitic

Impulsivitatea are rădăcini colerice. Nu suport colericii. Mă obosesc psihic. Îi las să vorbească fără să-i ascult, dacă nu-mi sunt prieteni vechi. Discursul rapid, pasional, cu diferite intonații mă îndreaptă mai mult spre ”estetica” discursului și nu asupra conținutului. Eu, nu vorbesc mult, decât atunci când nu știu la ce să mă aștept și mai bine țin lumea ocupată. Impulsivul are reacții energice, ia decizii rapid, poate cea mai bună calitate a lui. Daca-s bune. Parcă, mă frământ, pun în cumpănă, ce e dacă merge rău, ce voi face dacă e bine….nu-i bine să te gândești prea mult.

Cine se scuză se acuză???Am auzit asta odată. Cât se poate de în dezacord cu ideile mele. E lipsă de diplomație, dar demonstrație de analiză.

Mi-aș dori să fiu impulsiv câteodată, sau, atunci când sunt, să iau deciziile bune, pentru că de cele mai mute ori când sunt presat de timp, și nu am loc ”să mă desfășor” conform tabieturilor mele, nu iese bine treaba.