Melancolie

Îmi aduc aminte de liceu. Făceam psihologie. Teste de temperament. Mi-a ieșit că sunt flegmatic. Nu contrazic, este un sâmbure de adevăr în testele alea. Se știe că sunt nepăsător în ce e în afara interesului meu personal, nu de puține ori par imperturbabil, calm, liniștit. Rar am simțit că duc lipsă de stăpânire de sine dar adesea mi-am simțit lipsa de mobilitate. La o oră de franceză din liceu am căutat în un dicționar francez-francez cuvântul melancolic. Era definit ca fiind persoana care este bolnavă de melacolie. Așa să fie??? Eu contrazic părerea lor.

Melancolia, ca stare sufleteasca, specifică persoanelor cu temperament melancolic, este semnalată prin o stare de tristețe, de deprimare, amestecată cu visare,pesimism general și dorință de izolare. Recunosc, că uneori nu sunt prea departe de ce scriu aici. Știți diferența dintre a determina un temperament flegmatic și unul melancolic la teste??? De obicei se testează 2 sau 3 coordonate, fiecărei coordonate corespunzându-i vreo 5-10 întrebări în funcție de complexitatea testului. Atât la flegmatic cât și la melancolic, 1 din 2 sau 2 din 3 coordonate ies aproape la fel. Diferența e facută de 2-4 întrebări care plasează altfel coordonatele.

Îi analizez pe alții. Observ că starea lor sufletească tinde să se adapteze exteriorului corespondent felului ei specific. Fericiții!!!!! Eu, simt că transform acest exterior în corespondență cu starea sufletească. Ochii mei văd în exterior ce mă frământă în interior. Sursa melancoliei pleacă dintr-o regiune unde viața este nesigură și problematică. Asfel se explică predispunerea ei către analiză și separea de viața reală.

În melancolie ai un sentiment vag al lumii și simți senzația vagului acestei lumi. În melancolie îți cresc aripi, nu pentru a te bucura de lume, ci pentru a fi singur. Melancolia prezină o stare vagă care nu intenționeaza ceva determinat și precis. Tragic. Regretele fac pe om melancolic. Trebuie ca în regret să inducem conștiința ireparabilului numai pentru trecut, lăsând viitorul deschis .