Trenul foamei
Scris de codrinteiu pe aprilie 24, 2008
Așa i se spune. Un tren cu 5 vagoane, în mare plin cu navetiști, merge la Dorohoi. Rătăciți printre ei mai sunt câțiva studenți. Care și cum își face loc, e aglomerat tare, ca de 2 ani încoace. Genți cu haine pentru spălat, cu caserole goale, ghiozdane care pentru a miia oară cară cursuri ce nu vor fi citite decât în noaptea de dinainte de examen. Și e frig. Uitasem cât e de frig cum ieși din Iași. Mă uit în jur. Parcă m-am rătăcit. În trenul ăsta nu e lege….se bea bere pe hol, se fumează, coji de semințe peste tot. …..Am un bilet….N-aș fi plecat din Iași…Ar fi trebuit să îți propun o plimbare pe Ștefan cel Mare, acum că nu-i aglomerat…Sau nu..Păcat că promisesem că vin joi seara acasă…Sunt așteptat cu mult dor…Și mâncare bună…
Mă strigă….Mihai…Noroc de el că am cu cine sta în picioare tot drumul…Vizavi, trenul de SV…. Mă uit, caut niște ochi…….N-ar trebui să mă uit. …..Gălăgie, se cer țigări cu împrumut veșnic, …cine altul decât Florin cu fratele lui :)) Deodată parcă se adună totți, chipuri cunoscute…am copilărit cu ei, am jucat fotbal cu ei, m-am bătut cu ei…mai putin…Facem poze, holul plin de bagaje. Un sentiment, sentimentul de acasă, ce bine e. ………………………..Dau un telefon, sor ”mea, e acasa, mă așteaptă cu mama, fac de mâncare……..Uit de toate…Sunt fericit ca ajung acasa!!
