NU ȘTIU

Azi a inceput bine, treaz de la 7 AM. Am scris de mână un referat de 4pagini. Așa-i cu profi antitehnologie. Oricum, prea puțin important pentru mine. Bine că a trecut si că mi-am mai îndeplinit una din responsabilitățile academice. Mai am mâine de facut o temă. ……da…..Finanțe Bănci…..liceu cu prelungire. Nu contează, de fapt…..altceva vroiam să spun. Nu-mi place când școala devine subiect de discuție.

Afară e frumos,zic unii. Soare, controlori nervoși, am abonament:|. E campionat de table duminica asta. Organizez. Sună a ceva poate, de fapt e banal. Ies cu prietenii în parc și dam un zar. Așa îl văd eu. Înscrierile merg. Liniștit, mai stau de vorbă cu un tip care mă ajută cu organizarea. De fiecare dată îmi povestește aceleași lucruri. A dat o cafea. Nu-l uit. E privit prost, tot timpul neglijent cu el, ai impresia că vrea să te păcălească cu ceva de cum îl vezi. Stau liniștit, zâmbesc, mai aprob din cap, mai schițez un gest, apoi reformulez problema din punctul meu de vedere. Îmi aduc aminte de marketingul lui Jijie. La asta se referea. Merge treaba, prefer sa îndrept demersul pe o direcție și să aștept să se așeze de la sine. Plec. La sală. Mai merg așa din când în când. Fără rezultate. Plec și de acolo. Merg la frizerul meu. Da am frizer, mă tund la el de vre-un an de când Mitică e istorie. 15 minute, 10 lei, și sunt iar în fața universității prospăt tuns. Mă simt bine. Ezit, sa-mi fac copie xerox pentru înscrieri, sau să nu, cobor, mai urc copul, fac dreapta…. și o văd. Aș recunoaște-o la prima privire si dintr-un stadion plin de oameni. Are ceva diferit. Parcă mai mult simt decât văd. Mă opresc. M-aș întoarce?? Nu mai e timp. Deja sunt pe alee. Tot timpul mi-a plăcut BMW. Fac pași nesiguri. Mă uit la aceleași linii care se închid spre oglindă, pot sa-mi închipui mașina asta până la cel mai mic detaliu exterior posibil. Ea se apropie, deși e aglomerat, nu văd decât pe ea, fiecare pas mă apasă, aici nu merge cu masca pe care o afișez pentru ”publicul meu”. Eu simt că ea mă știe. Mă uit la mașină…..Ridic ochii la ea. Mă salută. Nu găsesc putere să fac la fel. Ochii îmi pleacă involuntar spre dreapta jos. Amintire. Nici o înfrângere nu e mai mare decât cea în care îți simți sufletul….învins. …….NU ȘTIU